Stigmatul vederii, STRESUL ANOFTALMIEI ŞI AL VEDERII SLABE

stigmatul vederii

stigmatul vederii

Studiul de faţă prezintă o perspectivă generală asupra copingului şi strategiilor de coping la pacienţii cu probleme de vedere.

Pierderea sau diminuarea vederii este una din problemele de sănătate care restrânge foarte mult activitatea unei persoane şi conduce la modificări majore în relaţiile sale sociale.

stigmatul vederii

Impactul psihologic al bolii este accentuat de faptul că multe dintre afecţiunile din această arie sunt ireversibile sau cel puţin se extind pe o durată mai mare a vieţii. De obicei, stima de sine este scăzută la pacienţii cu deteriorare a vederii, deoarece activitatea lor şi relaţiile sociale sunt mediate de elemente care constituie semne stigmatizante în anumite grupuri sociale: baston, ochelari, citire Braille, însoţitor etc.

Prin urmare, este stigmatul vederii de suport specializat, consiliere şi psihoterapie pentru depăşirea problemelor legate de imaginea de sine şi adaptarea socială.

stigmatul vederii

La copii şi adolescenţi, aceste elemente sunt critice, deoarece la şcoală şi în grupurile de joacă ei se confruntă cu marginalizarea, stigmatizarea şi brutalizarea. Studiile realizate asupra activităţilor zilnice profesionale, familiale, sociorelaţionale etc. Într-adevăr, afectarea văzului schimbă condiţiile activităţii, iar aceşti pacienţi au nevoie de o ajustare socială care să permită desfăşurarea normală a vieţii în condiţiile în care ei se confruntă cu o stigmatul vederii a ariei senzorialităţii, având drept consecinţe principale limitarea sferei interacţiunilor sociale, diminuarea eficienţei profesionale şi restrângerea autonomiei personale.

stigmatul vederii

Stres şi boală În faţa stresului provocat de boală, oamenii au atitudini diverse. Unele dintre cele mai frecvente reacţii în care se angajează o persoană, în special la aflarea diagnosticului sau la constatarea deteriorării sănătăţii, sunt negarea şi evitarea.

stigmatul vederii

Lazarus şi Folkman consideră că astfel de atitudini au efecte nedorite prin faptul că împiedică angajarea pacientului în procesul de căutare a ajutorului medical şi de integrare într-o strategie recuperatorie, atât în planul bolii, cât şi în cel profesional-social.

Wright face diferenţa între atitudinea activă, de gestionare a situaţiei de stres copingşi atitudinea pasivă, abandon, renunţare sau prăbuşire psihică succumbing. Prezentăm, în tabelul alăturat, cele două atitudini, într-o perspectivă uşor modificată şi adaptată.

stigmatul vederii

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Citițiși