Depășirea deficienței vizuale, Orbirea și deficiența de vedere | Essilor Romania

Cauza deficienței vizuale. Medicină/Deficiența de vedere - Wikimanuale

Relatia dintre gradul deficientei de vedere si integrarea sociala a tinerilor

Deficiență de vedere a culorilor - genesys4s. Morcovi și vedere de vedere a culorilor Iniţial, deficienţa de vedere poate produce un dezechilibru la nivel comportamental, influenţând, negativ, relaţiile subiectului cu mediul înconjurător.

La deficienţii de vedere din naştere, deşi apar dificultăţi de relaţionare, tensiunile interioare sunt mai reduse, spre deosebire de deficienţa de vedere survenită accidente, boli unde dezechilibrele sunt foarte puternice, iar frustrările îl marchează pe individ toată viaţa. Este de menţionat faptul că în problematica tiflopsihologiei intră nu doar cazurile de cecitate totală, dar şi categoriile de deficienţi care prezintă diferite grade de diminuare a vederii, de la ambliopia uşoară până la ambliopia gravă şi cecitatea practică orbii cu vedere reziduală.

Tiflologia, cu subramurile ei, tiflopsihologia şi tiflopedagogia, marchează şi ea caracterul de disciplină de graniţă din cadrul psihopedagogiei speciale defectologiei şi este centrată pe studiul particularităţilor psihice ale deficienţei de vedere, evoluţia activităţii psihice şi dezvoltarea operaţiilor instrumentale, constituirea structurilor de personalitate şi organizarea activităţii instructiv—educative, a celor educaţional—recuperative în vederea pregătirii subiectului pentru viaţă.

În acest scop, din tiflopsihologie s-a diferenţiat o parte specială, denumită tiflometodică, axată pe metodologia predării disciplinelor de studiu cuprinse în programa şcolarăiar din tiflopsihopedagogie s-a constituit tiflotehnica, ca parte teoretico-practică a construirii şi folosirii materialului didactic şi a aparaturii de utilizare în activităţile scolare.

Deficienta de Vedere - Curs Deficienţa vizuală poate fi parţială, cand diminuarea acuităţii vizuale centrale este cuprinsă între 0,05 — 0,2 ambliopia sau totală cecitatea. Unele societăţi din antichitate, cât şi de mai târziu, valorizau depășirea deficienței vizuale unii nevăzători pentru înţelepciunea de care dădeau dovadă, şi din rândul lor se constituia sfatul comunităţii sfetnicii.

Despre Homer, autor al Iliadei şi Odiseei, se depășirea deficienței vizuale că era nevăzător, iar justiţia era deficiență de vedere de ce prin chipul zeiţei Atena, legată la ochi. Aceiaşi apreciere deosebită pentru competenţa nevăzătorilor l-ar fi determinat pe cunoscutul filosof Democrit î.

depășirea deficienței vizuale

Mai târziu, Aristotel, preocupat de această deficienţă, a încercat să explice orbirea din perspectivă filosofică şi a subliniat implicaţiile acesteia în dezvoltarea fiinţei umane. Etiologie şi clasificare depășirea deficienței vizuale deficienţa de vedere Nu există factori deosebiţi care să determine pierderea totală sau numai parţială a vederii, şi de aceea cauzele cecităţii şi ambliopiei nu pot fi studiate separat.

Cauza deficienței vizuale,

Astfel, gravitatea deficienţei este dependentă şi de modul cum sunt depășirea deficienței vizuale de organism factorii respectivi, vârsta la care se produce deficienţa, rezistenţa organismului sau fragilitatea acestuia, capacitatea individului de a depăşi momentele grele, etc. Ca atare, dintre cele mai cunoscute şi frecvente cauze şi forme ale deficienţei de vedere le menţionăm pe următoarele: 2. Tulburările refracţiei oculare ametropiile Formarea imaginii retiniene normale depinde de două elemente principale: - în primul rând, de starea de refracţie a ochiului ; - în al doilea rând, de transparenţa perfectă a mediilor refrigerente.

Depășirea deficienței vizuale că principala condiţie pentru formare corectă şi adecvată a imaginilor pe retină constă în structura normală a globului ocular fig. Ochiul care prezintă o refracţie normală se numeşte emetrop, iar tulburările de refracţie se numesc ametropii, suspect de bulimie funcţionalitatea normală depinde de integritatea tuturor elementelor externe şi interne.

Depășirea deficienței vizuale, Orbirea și deficiența de vedere | Essilor Romania

Ochiul miop prezintă anomalii morfofuncţionale, din care rezultă formarea focarului razelor de lumină în faţa retinei, astfel încât imaginea retiniană devine neclară fig. Miopul percepe clar obiectele aflate în apropiere, acestea fiind exact reproduse pe retină, spre deosebire de obiectele aflate la distanţe mai mari, care sunt văzute difuz. Corectarea optică a miopiei se realizează cu lentile divergente, Obiectul concave notate cu minus.

depășirea deficienței vizuale

Imaginea Fig 2. Creşterea miopiei benigne continuă, de obicei, numai până la vârsta de ani atât cât există tendinţa de creştere a întregului organism. În general, miopia benignă nu depăşeşte 6 până la 10 dioptrii.

depășirea deficienței vizuale

Aceasta trebuie privită ca o afecţiune oculară gravă, prezentând o tendinţă progresivă, ceea ce face să se ajungă uneori la dioptrii. În cazul miopiei ce prezintă multe dioptrii, corectarea nu se poate realiza decât partial.

Deficiență de vedere de ce

Afecțiunile ochilor 10 timp citire Orbirea și deficiența de vedere Distribuiți pe Să înțelegem orbirea Orbirea sau tulburarea de vedere cunoscută și ca vedere slabă sau deficiență de vedere este o dizabilitate vizuală care nu se poate corecta complet sau chiar deloc cu mijloace chirurgicale, tratamente medicale, sau lentile pe bază de prescripție ochelari de vedere sau lentile de contact.

Cei care trăiesc cu o vedere slabă, sau cu diferite grade de orbire recunoscută, încearcă de regulă să-și maximizeze vedere pe cât posibil, cu metode de ajutor vizual și sprijin practic. Hipermetropia Constă într-o refracţie diminuată sau într-o micşorare a diametrului antero- posterior al ochiului, astfel încât focarul principal depășirea deficienței vizuale razelor de lumină se formează în spatele retinei, imaginea retinei fiind, de asemenea neclară.

Problematica tiflopsihopedagogiei Definiţie: Tiflopsihologia este o ramură a psihopedagogiei speciale sau a defectologiei, având ca obiect de studiu legile specifice şi fenomenele ce caracterizează dezvoltarea diverselor structuri ale personalităţii deficienţilor vizuali nevăzători şi ambliopia instruirii şi educării acestora, cu scopul fundamentării ştiinţifice a măsurilor şi metodelor menite să contribuie la recuperarea şi integrarea socială a diferitelor categorii de deficienţi. Iniţial, deficienţa de vedere poate produce un dezechilibru la nivel comportamental, influenţând, negativ, relaţiile subiectului cu mediul înconjurător.

Obiectele sunt percepute mai clar la distanţă şi mai difuz în apropiere. Copii şi tinerii compensează relativ uşor hipermetropia mică şi medie prin procesul acomodării, fiind vorba, în acest caz, de hipermetropie latentă nu sunt necesare mijloace optice — lentile.

Hipermetropia nu trebuie confundată cu presbiopia presbiţiacare nu este un viciu de refracţie, ci o manifestare fiziologică pentru vârstele de peste ani, datorându-se pierderii elasticităţii cristalinului, deci a acomodării.

Astigmatismul Datorat unei structuri deficitare a corneei care prezintă în fiecare meridian o altă putere de refracţie, rezultă imagini retiniene deformate punctul poate fi văzut ca virgulă, cercul ca un elipsoid. Meniu de navigare Si astigmatismul poate cuprinde forme particulare de tipul miopic, hipermetropic şi foarte rar astigmatism pur.

Corijarea optică se obţine cu ajutorul lentilelor cilindrice. Astigmatismul mare şi congenital se asociază, frecvent, cu o ambliopie înnăscută.

depășirea deficienței vizuale

Anizometropia Este determinată de existenţa unei diferenţe de refracţie intre cei doi ochi din care unul este emetrop iar celălalt cu tulburări de refracţie ametrop. Mult mai mult decât documente. Există şi posibilitatea ca ambii ochi să fie ametropi, dar cu puteri de refracţie diferite. Afecţiunile corneei pot fi congenitale sau dobândite. Cele congenitale cum sunt alterările de transparenţă şi sclerocorneea duc în final la opacifierea corneei.

Cele dobândite constau în scăderi de giferite grade ale acuităţii vizuale produse prin leziuni inflamatorii ale corneei.

Rda deficiență de vedere.

Keratita Se manifestă in a doua decadă de vârstă prin creşterea distorsiunii câmpului vizual şi a vederii la distanţă. Este recomandat transplantul de cornee keratoplastie şi lentile de contact rigide. Leucomul Sau opacifierea corneană cicatriceală — apariţia unei cicatrici groase, albe, care suprimă parţial sau total transparenţa corneei prin blocarea circulaţiei umorii apoase rezultând scăderea sensibilităţii de contrast, a acuităţii vizuale şi apariţia scotoamelor.

Încărcat de Keratomalcia Dintre procesele distrofice grave şi ireversibile ale corneei trebuie amintită keratomalcia carenţa vitaminei Acare se manifestă la antrenarea vederii în apropiere cu distrofie generală.

Necroza Uscarea corneei sau necroza constituie un fenomen secundar ce se poate manifesta după unele afecţiuni conjunctivale grave trahom. Oprirea secreţiei lacrimale şi lipsa umectării ochiului cu lichidul lacrimal cauzează opacifierea corneei şi instalarea unui defect depășirea deficienței vizuale ireversibil. Afecţiunile irisului a. Orbirea și deficiența de vedere Essilor Romania Necesită corijare cu lentile obscure, iluminat slab, protejare de soare.

DEFICIENŢA DE VEDERE Scopurile unităţii de curs

Atrofia irisului şi tulburările de dinamică pupilară Acestea conduc la ambliopie de deferite grade fiind necesară protejarea de soare, lentile obscure şi iluminat slab. Afecţiunile cristalinului a. Cataracta Congenitală sau dobândită, constă în opacifierea totală sau parţială a cristalinului şi are la bază cauze de genul intoxicaţiilor medicamentoase, agenţilor fizici, rubeolei, etc.

Se manifestă prin diminuareaacuităţii vizuale, fotofobie, nistagmus, îngustare a câmpului vizual periferic ş. Afakiile Constau într-o lipsă a cristalinului fie congenitală, fie postoperatorie şi se corectează cu lentile sferice, cilindrice, lentile corneene, lentile de contact sau prin cristalin artificial c. Luxaţiile de cristalin Sunt deplasări de cristalin ce apar în urma unor traumatisme şi pot duce la glaucom d.

Sindromul Produse pentru o viziune sănătoasă Este o afecţiune ereditară ce constă în deplasarea cristalinului şi se manifestă prin diminuarea acuităţii vizuale, miopie, dislocarea pupilei, deslipire de retină, disocierea cristalinului, strabism, nistagmus şi ochi de culori diferite 2. Retinopatiile privesc organul propriu-zis de recepţie depășirea deficienței vizuale imaginii vizuale, fiind periculoase pentru funcţia vizuală.

depășirea deficienței vizuale

Ele diminuează acuitatea vizuală centrală, vederea cromatică şi diurnă, ca şi depășirea deficienței vizuale vizuală periferică, vederea crepusculară, cu păstrarea relativă a acuităţii vizuale centrale. În această categorie se încadrează : atrofia optică, degenerescenţa retiniană ereditară şi ablazia centrului retinei albinismul şi nictalopia. Care este terapia pentru deficiența de viziune a culorilor? Retinopatiile dobândite privesc dezlipirea de retină, afecţiunile vasculare ale ochiului, boli generale cu accidente retiniene şi tumorile maligne ale retinei iar retinopatiile congenitale duc, de cele mai multe ori, la cecitate orbire.

Albinismul Carenţa totală sau parţială a pigmentului retinei, irisului, părului, pielii — este o boală ereditară ce duce în cele mai multe cazuri la fotofobie, scăderea acuităţii vizuale, nistagmus, câmp vizual variabil, astigmatism. De obicei, nu progresează şi se corectează cu lentile colorate sau obscure şi necesită o iluminare slabă.

Citițiși